Traducere de Octavian Cocoş
Eşti pentru gând ce-i hrana pentru trup
Sau ploaia pentru câmpul cel uscat;
Şi de-a ta tihnă aprig mă ocup,
Ca un avar dorind a fi bogat.
Sunt mândru şi mă bucur, dar mereu
Mă tem să nu se fure-al meu odor,
Şi uneori te vreau numai al meu,
Apoi te-arăt cu fală tuturor.
Şi când mă satur chipul să-ţi zăresc,
Când îmi lipseşti şi ochiul meu te vrea;
Eu altceva în plus nu-mi mai doresc
Decât să iau atât cât voi putea.
Am ochi sătui, iar alteori flămânzi,
Căci ba te văd, ba chipul ţi-l ascunzi.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.